PATIMILE Lui ISUS CRISTOS (Partea 8)

PATIMILE Lui ISUS CRISTOS (Partea 8)

 *HRISTOS A SUFERIT SI A MURIT…

36.CA SA-SI CREEZE UN POPOR PASIONAT PENTRU FAPTE BUNE „care s-a dat pe Sine Însuşi pentru noi , ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-şi curăţească un popor care să fie al Lui , plin de râvnă pentru fapte bune.”(Tit 2:14)

Inima creştinătăţii este adevărul că suntem iertaţi şi acceptaţi de Dumnezeu , nu pentru că am făcut fapte bune ci pentru ca să ne facă plini de rîvnă şi capabili de a le face .Biblia spune : …”Dumnezeu ,care ne-a mântuit…..nu după faptele noastre ,”(1Timotei 1:9) -faptele bune nu sunt temelia acceptării noastre ci roadele ei . cristos a suferit şi a murit nu pentru că noi I-am prezentat fapte bune , ci a murit „să-şi curăţească un popor care să fie al Lui , plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:14)
Acesta este înţelesul harului . Nu putem să obţinem o îndreptăţire înaintea Lui Dumnezeu din faptele noastre bune – trebuie să fie un dar fără de plată .Iar noi putem să îl primim doar prin credinţă , preţuindu-l ca fiind cea mai mare comoară a noastră .De aceea spune Biblia : „Căci prin har aţi fost mântuiţi , prin credinţă .Şi aceasta nu vine de la voi , ci este darul Lui Dumnezeu.Nu prin fapte , ca să nu se laude nimeni”(Efeseni 2:8-9) Cristos a suferit şi a murit ca faptele bune să fie efectul ,şi nu cauza acceptării noastre – deloc surprinzător următoarea propoziţie spune :„căci noi suntem lucrarea Lui , creaţi în Cristos Isus ,pentru fapte bune , pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte , ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Aceasta înseamnă că suntem mântuiţi pentru a face fapte bune şi nu prin fapte bune , iar scopul lui Cristos nu este simpla abilitate de a le face ,dar pasiune pentru a le face .De aceea Biblia foloseşte cuvântul „rîvnă”- Cristos a murit ca să ne facă plini de râvnă pentru fapte bune – rîvna înseamnă pasiune. Cristos nu a murit ca să aducă pur şi simplu posibilitatea facerii de fapte bune sau să fie Cel care urmăreşte acuzând inimi împărţite – a murit să producă în noi o pasiune pentru fapte bune.
Puritatea creştinească nu este simpla evitare a răului ci urmărirea binelui.
Există mai multe motive pentru care Isus a plătit infinitul preţ ca să producă pasiunea noastră pentru fapte bune –motivul principal îl avem în aceste cuvinte: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor , ca ei să vadă faptele voastre bune şi să glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri”(Matei 5:16) . Dumnezeu este arătat glorios prin faptele bune ale creştinilor –pentru acea glorie Cristos a suferit şi a murit .
Atunci când iertarea şi acceptarea Lui Dumnazeu ne-a eliberat de frică şi mândrie şi lăcomie , suntem umpluţi de o rîvnă de a iubi pe alţii în felul în care am fost iubiţi ;ne riscăm vieţile şi posesiunile din moment ce suntem în siguranţa lui Cristos. Atunci când îi iubim pe alţii în acest mod, , comportamentul nostru este contrar egoismului omenescului de a ne auto-aprecia . Atenţia este atrasă în acest mod către Comoara noastră ce ne transformă vieţile şi Siguranţa noastră – Dumnezeu .
Şi ce sunt aceste „fapte bune”? Fără să limiteze scopul lor , Biblia dă înţelesul de ajutorare a oamenilor în nevoi urgente , în mod special a acelora ce posedă puţin şi suferă cel mai mult.De exemplu Biblia spune :”Şi ai noştri să înveţe să facă fapte bune pentru cele necesare,”… (Tit 3:14) Cristos a murit ca să ne facă acest fel de oameni :pasionaţi de a ajuta pe cei săraci şi pe cei care sunt distruşi .
Este cel mai bun mod de viaţă , indiferent de ce ne-ar costa în această lume :ei beneficiază de ajutor, noi avem bucurie iar Dumnezeu este glorificat .

*HRISTOS A SUFERIT SI A MURIT…
37.PENTRU A NE CHEMA SA-I URMAM  EXEMPLUL DE SMERENIE SI UBIRE COSTISITOARE „Căci este un har , dacă cineva ,pentru conştiinţa lui faţă de Dumnezeu ,îndură întristare ,suferind pe nedrept ……Căci la aceasta aţi fost chemaţi ,finndcă şi Cristos a suferit pentru voi ,lăsându-vă un exemplu ,ca să călcaţi pe urmele Lui” (1Petru2:19,21)
„Uitaţi-vă deci bine la Cel care a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre .Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge ,luptând împotriva păcatului.”(Evrei 12 :3-4)
„Să aveţi în voi gândul acesta ,care era şi în Cristos Isus :Care, măcar că avea chipul Lui Dumnezeu , totuşi n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu , ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob , facându-Se asemenea oamenilor . Şi la înfăţişare fiind găsit ca un om , S-a umilit şi S-a făcut ascultătăr până la moarte ,şi încă moarte de cruce”(Filipeni 2 :5-8)
Imitaţia nu este mântuire , dar mântuirea aduce imitaţie . Cristos nu ne este dat în primul rând ca model , ci ca Salvator –în experienţa credinciosului , mai întâi intervine iertarea ,
iar apoi urmarea modelului (imitarea).În experienţa lui Cristos cele două se întâmplă împreună: aceeaşi suferinţă care ne iartă păcatele ne şi oferă modelul de dragoste.
De fapt, doar atunci cand experimentăm iertarea lui Cristos, El poate deveni un model pentru noi- aceasta sună greşit pentru suferinţele Lui – sunt unice şi nu pot fi imitate. Nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu a putut suferi pentru noi, aşa cum a suferit Cristos. A purtat păcatele noastre într-un mod în care nimeni altul nu poate. A fost Cel ce s-a substituit suferinţelor noastre şi noi nu vom putea face aceasta din nou. A fost o dată pentru totdeauna, Cel Neprihănit pentru cel fărădelege . Suferinţa divină îndeplinită în locul păcătoşilor este imposibil de imitat.
Oricum, acestă suferinţă unică, după iertarea şi justificarea păcătoşilor, îi transformă în oameni care se comportă ca Isus, nu ca El în ispăşirea păcatelor, dar ca El în dragoste. Ca El în suferinţă, făcând bine celorlalţi. . Ca El în faptul că nu întorcea rău pentru rău. Ca El în smerenie şi blândeţe. Ca El in răbdarea suferinţei. Ca El în servitudine. Isus a suferit pentru noi în mod unic, ca noi să putem suferi cu El în cauza dragostei.
Apostolul lui Cristos, Pavel spunea ca ambiţia sa era ca mai întâi să împărtăşească neprihănirea lui Cristos prin credinţă iar apoi sa impărtăşească suferinţele Sale în lucrare: „Şi să fiu găsit în El ,nu având dreptatea mea , care este din Lege , ci pe aceea care este prin credinţa în Cristos,….ca să-L cunosc pe El şi….părtăşia suferinţelor Lui , şi să fiu făcut asemenea morţii Lui”. Justificarea face posibilă şi precede imitarea –suferinţele Lui Cristos pentru justificare fac posibile suferinţele noastre pentru proclamare (mărturie). Dar suferinţele noastre pentru alţii nu îndepărtează mânia Lui Dumnezeu – arată valoarea indepărtării mâniei lui Dumnezeu prin suferinţa lui Cristos şi îndreaptă privirile oamenilor către El .
Atunci când Biblia ne cheamă să :,, rabd totul de dragul celor aleşi , pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Cristos Isus (2Timotei 2;10 ) , aceasta însemnă că felul în care noi îl imităm pe Cristos îi îndreaptă pe oameni către El , Singurul Mântuitor. Suferinţele noastre sunt cruciale , dar numai ale Lui Cristos mântuiesc , aşadar, haideţi să imităm dragostea Sa , şi nu să încercăm să –I luăm locul.

*HRISTOS A SUFERIT SI A MURIT…
38.PENTRU A CREA O CEATA DE UCENICI CRUCIFICATI..„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi ,şi să Mă urmeze”
(Luca 9:23)
„Şi cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine ,nu este vrednic de Mine” (Matei 10:38)

Cristos a murit ca să –şi facă tovarăşi pe drumul către Calvar – acesta este numele dealului unde El a fost crucificat .Ştia că drumurile vieţii Lui îl vor aduce aici în cele din urmă , de fapt „El şi-a îndreptat hotărât faţa , ca să meargă la Ierusalim;”(Luca 9:51) Nimic nu L-a împiedecat de a-şi duce misiunea la capăt până la moarte , cu toate că ştia unde şi când trebuia să se întâmple .Atunci când cineva L-a avertizat , pe drumul către Ierusalim ,că era în pericol din cauza regelui Irod , nu a luat în seamă ideea că acel rege ar putea strica planul Lui Dumnezeu: – duceţi-vă ,şi spuneţi vulpii aceleia :”iată Eu scot demonii şi fac vindecări , astăzi şi mâine ,iar a treia zi voi sfârşi”- (Luca 13:32) Toate lucrurile mergeau conform planului , iar atunci când a venit sfârşitul şi gloata L-a arestat în noaptea dinainte să moară , El le-a spus:”Dar toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească Scripturile profeţilor.” (Matei 26:56)
Într-un sens , drumul Calvarului este locul unde toată lumea Îl întâlneşte pe Isus .Este adevărat că El deja a parcurs drumul, a murit şi a înviat iar acum domneşte în ceruri până când va veni din nou , dar când Cristos se întâlneşte cu o persoană în zilele noastre , aceasta se întâmplă întotdeauna pe drumul de la Calvar – pe drumul către cruce. De fiecare dată când întâlneşte pe cineva pe drumul de la Calvar spune: ..„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi ,şi să Mă urmeze” (Luca 9:23) Atunci când Cristos s-a dus la cruce , scopul Lui era să cheme o ceată măreaţă de ucenici după El . Motivul pentru aceasta nu este că Isus trebuie să moară din nou azi , dar că noi trebuie să facem asta .Atunci când ne cere să ne luăm crucea ,ne invită să murim –crucea era un loc pentru execuţii oribile . Era de negândit în zilele Lui Isus să porţi o cruce ca piesă de bijuterie , era ca şi cum am purta acum un scaun electric în miniatură sau un ştreang . Cuvintele sale trebuie să fi avut un efect terifiant : „Şi cine nu-şi ia crucea şi nu vine după Mine ,nu este vrednic de Mine” (Matei 10:38)
Şi azi cuvintele au un efect sobru – ele înseamnă cel puţin că atunci când îl urmez pe Isus ca Salvatorul şi Domnul meu , vechiul auto –motivator , auto-preocupat eu trebuie să fie crucificat. Trebuie în fiecare zi să mă recunosc mort faţă de păcat şi viu pentru Dumnezeu – aceasta este calea vieţii :”Tot aşa şi voi ,socotiţi-vă a fi morţi faţă de păcat , dar vii pentru Dumnezeu în Cristos Isus , Domnul nostru.”(Romani 6:11)
Dar tovărăşia pe drumul Calvarului înseamnă mai mult , înseamnă că Isus a murit ca noi să vrem a purta ruşinea Lui :„de aceea şi Isus …. a suferit dincolo de poartă.Să ieşim deci la El afară din tabără şi să suferim batjocura Lui.”(Evrei 12:13) Nu numai batjocura , ci dacă trebuie chiar şi martirajul- Biblia zugrăveşte pe câţiva dintre urmaşii Lui Cristos în acest fel :,,Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor ,şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte”(Apocalipsa 12:11) Aşadar , Mielul Lui Dumnezeu şi-a vărsat sângele ca noi să putem înfrânge diavolul încrezându-ne în sângele Domnului şi vărsându-l pe al nostru .
Isus ne cheamă pe drumul Calvarului – e o viaţă grea ,dar bună .Vino!

*HRISTOS A SUFERIT SI A MURIT…
39.PENTRU A NE ELIBERA DIN SCLAVIA FRICII DE MOARTE„Astfel deci , deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii ,tot aşa şi El Însuşi a fost părtaş la ele ,pentru ca , prin moarte,să nimicească pe cel care are puterea morţii ,adică pe Diavolul ,şi să elibereze pe toţi aceia care,prin frica morţii , erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:14,15)Isus îl numeşte pe Satan criminalul :”El de la început a fost un ucigaş şi nu stă în adevăr , pentru că în el nu este adevăr:Ori de câte ori spune o minciună , vorbeşte din ale lui ,căci este un mincinos şi tatăl minciunii.”(Ioan 8:44) Dar interesul lui nu este uciderea ci mai degrabă să condamne, de fapt preferă ca cei ce îl urmează să trăiască vieţi lungi şi fericite – ca să batjocorească sfinţii care suferă şi să ascundă ororile iadului .
Puterea lui de a condamna oamenii nu stă în el însuşi , ci în păcatele pe care le inspiră şi în minciunile pe care le spune –singurul lucru care poate condamna pe oricine este păcatul.Vrăjile, incantaţiile, voodoo ,şedinţele de spiritism, blestemele, magia neagră, apariţiile,vocile – nici una dintre acestea nu aruncă pe nimeni în iad.Sunt pur şi simplu clopotele şi fluierele diavolului -singura armă letală pe care o are este puterea să ne dezamăgească. Minciuna lui de căpătâi este că mândria este mai de dorit decât înălţarea lui Cristos iar păcatul preferabil sfinţeniei.Dacă această armă ar fi luată din mâna lui , nu ar mai avea puterea morţii eterne .
Aceasta a venit Cristos să facă – să ia arma din mâinile lui Satan.Pentru aceasta ,a luat păcatele noastre asupra Lui şi a suferit pentru ele , iar atunci când a ceasta s-a întâmplat, ele nu mai foloseau la nimic diavolului ca să ne distrugă.Poate să facă din noi obiectul zeflemelei lui ? Da. Poate să-şi bată joc de noi? Da. Dar să ne condamne ? NU ! Cristos a purtat blestemul în locul nostru .Cât de mult ar încerca , Satan nu poate să ne distrugă , mânia Lui Dumnezeu este îndepărtată , mila Sa este scutul nostru .Iar Satan nu poate să reuşească împotriva noastră.
Pentru a împlini această mântuire ,a trebuit să ia chip de om , pentru că fără acesta nu putea să experimenteze moartea .Şi numai moartea Fiului Lui Dumnezeu putea să –l distrugă pe acel ce avea puterea morţii . Aşa se face că Biblia spune : „Astfel deci , deoarece copiii sunt părtaşi sângelui şi cărnii”[ = au avut o natură umană ] „ tot aşa şi El Însuşi a fost părtaş la ele” [ a luat formă de om ]
„pentru ca , prin moarte,să nimicească pe cel care are puterea morţii ,adică pe Diavolul ,”(Evrei 2:14) . Atunci când Cristos a murit pentru păcate , El a luat de la diavol singura lui armă letală :păcatul neiertat .
Eliberarea de sub jugul fricii a fost scopul LuiCristos când a făcut aceasta , murind a eliberat „pe toţi aceia care,prin frica morţii , erau supuşi robiei toată viaţa lor.” (Evrei 2:14,)” Frica de moarte înrobeşte , ne face timizi şi reduşi, fără putere .Isus a murit să ne elibereze -atunci când frica de moarte este distrusă de actul dragostei care se jertfeşte, robia apărării personale este abolită .Suntem eliberaţi ca să iubim cum a iubit Cristos, chiar cu preţul vieţilor noastre.
Diavolul poate că va omorî trupul nostru ,dar nu mai poate să ne omoare sufletul – acesta este în siguranţă în Cristos.Iar pînă şi trupul nostru muritor va fi înviat într-o bună zi”Dar dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morţi locuieşte în voi ,El ,Cel care L-a înviat pe Cristos din morţi ,va da viaţă şi trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său care locuieşte în voi”(Romani 8:11) Noi , putem spune că suntem cei mai liberi dintre toţi oamenii , iar Biblia nu face nici o greşeală în ceea ce priveşte scopul libertăţii : „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la libertate ;numai să nu faceţi din libertate o ocazie ca să trăiţi pentru carne, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste”(Galateni 5:13)

VA URMA

~maiepuţin~

(duţu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s